Curajul de a grăi

Pentru că mi s-a făcut milă de Copacul care se tot plânge că nu prea se postează în mod regulat pe aici, deşi nu prea e necesar dar na, să-i facem pe plac că doar are BAC de dat, m-am gândit să-i fac o pomană. Apoi mi-am amintit că avem şi noi nevoie de câteva suflete care să ne doneze de bunăvoie câteva mingi de ping-pong. Trebuie să terminăm campionatul la un moment dat.

Nu vreau să plângeţi deşi e un moment foarte trist şi funebru, însă oricum s-a întâmplat acum mult timp... Ideea e că Gabi şi-a luxat glezna oleacă. A şchiopătat vreo săptămână da' dup-aia i-a trecut, acum e bine-merci, a reînceput să trimită mass-uri...

Draga noastră Mimi a plecat în Portugalia pentru a testa gripa porcină în condiţii naturale. Abia aşteptăm să se întoarcă şi să începem toţi să purtăm măscuţe din-alea sadice.

Eu, Diana, m-am tuns. Asta e tot ce-am putut realiza în câteva săptămâni, îmi pare rău, măcar pletele nu-mi mai împiedică promptitudinea procesului meu de meditaţie.

(Păr mai scurt, scris telegrafic.)

Am uitat vorba aia cu "una-ntr-alta". Eh, ne vedem la Bucovina!