Cel care ne-a trezit din hibernarea intelectuală se numeşte Ivan Vidosavljevic, oferindu-ne o reprezentaţie aproape excelentă a Jurnalului unui nebun de N.V. Gogol.
Fiind sârb şi neştiind româneşte... vă daţi seama. Subtitrările au mers imbecil de prost aşa că nicio şansă ca mesajul să fie transmis cum trebuie, însă am avut o oarecare idee despre ce este vorba.
Mi s-a părut comodă alegerea rolului de nebun pentru că îţi permite cam orice. Nea' Ivan, totuşi, s-a sfiit să exagereze şi şi-a cântărit gesturile şi mimica atât cât i-a permis defecţiunea mintală a personajului. Ar trebui precizate câteva momente geniale din timpul spectacolului pe care nu le voi povesti (intrarea a fost liberă; trebuia să veniţi), dar care dovedesc perseverenţa şi capacitatea de concentrare a actorului.
Oricât de mult mi-a plăcut jocul lui actoricesc, sunt nevoită de al meu orgoliu să recunosc că ceva a lipsit aici. Ori a fost în unele momente prea încordat, ori alergarea lui în cercuri a fost prea studiată, ori ochii lui nu au arătat suficientă disperare... ceva care putea să-i întregească recitalul nu a fost acolo. Oricum noi îl felicităm şi îi dorim succes în noua lui carieră de stripper.
Trebuie menţionat că d-l Marius Donkin, ce urma să pună în scenă "Camera obscură" de Nina Mazur, s-a retras. Un sentiment ciudat ne-a cuprins: vroiam să mai vedem un spectacol, dar am apreciat ocazia de a putea merge la o bere.
Trebuie menţionat că d-l Marius Donkin, ce urma să pună în scenă "Camera obscură" de Nina Mazur, s-a retras. Un sentiment ciudat ne-a cuprins: vroiam să mai vedem un spectacol, dar am apreciat ocazia de a putea merge la o bere.
No comments:
Post a Comment