Ai! Ai! Ai!

Spectacolul extraordinar (nu am nicio reţinere să folosesc acest cuvânt de această dată) „Actorul”, susţinut de Mihai Mălaimare m-a lăsat mască. Dacă până acum toate spectacolele pot fi considerate One-Man-Shows, ar fi injust să ignorăm contribuţia lui Mircea Tiberian, care a asigurat coloana sonoră a spectacolului cu multă măiestrie la clape. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea nici textul lui Mircea Dinescu, care, deşi înrădăcinat în societatea română din perioada comunistă, are o însemnătate la fel de puternică şi în zilele noastre, la 20 de ani de la ultima interpretare a sa.

Într-adevăr, d-l Mălaimare a dus tot greul show-ului, oferind publicului o gamă largă de numere: pantomimă, giumbuşlucuri şi chiar şi puţin tap-dance. Relaţia strânsă între mim sau clovn şi colegul său de la clape au oferit momente pline de magie.

M-a uimit totuşi lipsa publicului, prezenţa fiind mai redusă faţă de cea de la spectacolul d-lui Mazilu (merita mai mult ăsta, părerea mea). Dar, publicul prezent a gustat fiecare glumă, a aplaudat fiecare prestaţie şi a trăit alături de protagonist drama de a fi actor.

Bis-ul a încoronat un spectacol memorabil, actorul mulţumind mentorilor săi şi oferind un nou număr de pantomimă care descria evoluţia vieţii unui om.

Nu mai am cuvinte de adulare şi e târziu aşa că mă voi rezuma la atât pentru seara aceasta.