Toate burţile sus!

În ultima zi a galei am avut parte şi de un recital extraordinar în stilul Alexandru Arşinel cu crize îngrijorătoare de râs şi foarte multă muzică.

A început cu câteva monologuri hilare ce ne-au gâdilat glandele lacrimare şi ne-a periclitat cardiovasculatura. Apoi a început să cânte. Şi a tot cântat... şi a tot cântat... până la final. Mie mi s-a părut simpatic (a fost şi jazz deci am suportat cu succes). Numai că anumite madame trecute cu mult de vârsta a doua, au început şi ele să cânte şi să bată frenetic din palme. Cu ce rost, doamnelor? V-au fost lăudate competenţele vocale? Nu? Şi vă mai întrebaţi de ce?

Drept chestii de umplutură voi adăuga talentul lui de comediant, mimica inconfundabilă şi prezenţa de spirit care ne-a relaxat şi ne-a invitat să ne simţim bine.