Mult zgomot pentru nimic! a.k.a. ziua a 5-a

Şi astăzi a avut loc ultimul recital din concurs: „Hitler in Love” scris şi interpretat de Dumitru Acriş de la Teatrul „Tony Buleandra” din Târgovişte.

M-a captivat începutul... sala plină de fum, muzica sinistră, luminile difuze... sinistru! nu alta. Apare o siluetă, lumina devine mai puternică arătându-ni-l pe Hitler-ul nostru. Un monstru grotesc ce avea crampe abdominale, scuipând haotic tot ce băga în gură. Ca scenă de început, foarte impresionant; parcă te pregătea de un spectacol imens, grandios, fără cusur... dar, ca şi femeile, a stricat totul când a deschis gura şi a început să vorbească. O voce insuportabilă de ascultat timp de o oră.

Scenografia, decorul, efectele speciale, luminile, coloana sonoră, toate impecabile, dar el... el! Ce căuta acolo?! Chiar nu am putut aprecia efortul său actoricesc, totul mult prea exagerat, mult prea fals. Recunosc, nu a fost un eşec total, a avut câteva momente în care l-am crezut, în care am simţit că el e Hitler (oare e grav că era exact partea în care urla lozinci anti-semite?)

Clar nu a fost un spectacol pentru oameni ce sufereau de epilepsie, dar nici pentru oameni care au o morală ridicată; un dans de cabaret mult prea obscen, prea mult "că**t", o viziune mult prea pervertită şi exagerată.

Cam atât, la Coca Bloos n-am fost că n-am bani de preţurile de la Café du Théâtre. Mâine va fi premierea la concursul One-Man-Show, ne vom da şi noi premiul special „Ştefan Iordache”. Revin mâine.