Joc de glezne

Se continuă lista de spectacole extraordinare, de astă dată, cu un spectacol de dans contemporan. Datorită naturii acestui spectacol, am decis să predau „ştafeta” Dedeei, ea putând aprecia mai bine o astfel de manifestare (eu sunt mai reţinut când e vorba de dans). Deci, uraţi-i bun venit şi nu fiţi răi:

Şi iată că veni ziua mult aşteptată, cel puţin pentru mine, ziua în care dansatorul şi coregraful, Răzvan Mazilu, a susţinut un nou „recital” pe scena Teatrului Bacovia. Din păcate, a insistat să ne introducă în atmosfera show-ului printr-un mic-mare discurs (nu înţeleg de ce a făcut asta la început), în care nu a uitat să menţioneze afurisita criză financiară care ne bântuie.

După mulţumirile de rigoare, să ne bucurăm, deci, de spectacol! Ne-au fost prezentate fragmente din diverse spectacole susţinute de acesta de-a lungul carierei sale. A dat startul cu melodia „What a wonderful world”, încercând să exprime prin dans că aşa e; a smuls cu siguranţă un zâmbet fiecăruia cu numărul de cabaret (a se menţiona aplauzele frenetice din partea publicului feminin, că deh, ne place!). A urmat povestea unui tânăr ce şi-a pierdut fiinţa iubită, personificându-se cu aceasta. Apoi dramatismul în paşi de dans continuă cu un fragment din „Richard al III-lea”, după opera lui W. Shakespeare.

Plăcut a fost faptul că a introdus în momentul său artistic şi tinerele talentate de la secţia de coregrafie a Liceului „George Apostu” - Bacău, încântându-ne cu graţia atât de specifică balerinelor. Le urăm felicitări şi le dorim mult succes; îmi doresc să văd un viitor în dans, în diversele lui forme.

Plutind prin văzduh, a reuşit el să ne capteze atenţia; că am venit din curiozitate sau din pură plăcere, spectacolul a meritat. Recunosc, mă aşteptam la ceva mai mult... încă un număr de cabaret, se poate?